Intr-una din
desele plimbari ale maestrului Tajima
prin gradina sa , aflat in compania unui tanar elev , care-si purta mandru sabia , mergand respectos
in spatele lui , s-a petrecut la un moment dat un fenomen tulburator.
Maestrul se oprise in fata unui cires si-i
privea unduirile in briza calda de
primavara.In acest moment , tanarul elev gandi impotriva vointei
lui : « Chiar daca
maestrul meu este cel mai mare in arta sabiei ,poate fi usor
lovit pe la spate intr-un astfel de
moment , cand nu se preocupa decat de
florile lui, lucru cel face vulnerabil...».
Tajima s-a intors brusc, privind catre
capatul gradinii Ca si cum ar fi cautat pe cineva.Facu apoi
iute cativa pasi spre stanga si spre
dreapta, cautand parca pe cineva ce s-ar
fi ascuns in preajma si in sfarsit se opri,ramandu-i o stranie expresie pe
fata.
Elevii sai care ii observatsera reactia ,
intrigati de acest lucru venira la el...
-Sa
intamplat ceva maestre ?
-..Da,
da..nu stiu ce mi s-a intamplat...sunt foarte tulburat...Am simtit mai intai
niste vibratii ostile...ceva ce mi-a
creat senzatia ca sunt in pericol...Am cautat peste tot, dar , spre surprinderea mea nu era nimeni.Nu inteleg, de
obicei simturile mele nu ma inseala .Dar nu , in afara de acest tanar -si din
acest moment privirile maestrului ramasera atintite pe chipul tanarului
elev....-nu mai e nimeni in aceasta gradina, nici macar un caine...
Maestrul isi studie mai atent elevul , apoi se linisti, fata lui
fiind luminata de zambetul unui gand pe care nu l-a mai exprimat cu voce tare.
